în sfârșit mi-am făcut blog
Sunt un om simplu. De obicei, stările mele negative gravitează în jurul a trei mari direcții: lene mare, tristețe meh, nervi. Pentru fiecare dintre ele am un secret mic care cel puțin pe moment îmi dă un impuls să-mi revin.
Le iau pe rând, pe scurt, cu soluția la vedere gratis, că poate merge și la voi și ne facem cu toții mai bine.
Salut! Mă bucur că ai deschis acest articol, înseamnă că te interesează subiectul. Acest lucru se poate întâmpla din două motive: nu știi de ce e un obicei suav să te speli înainte să mergi la serviciu sau ai nevoie de niște argumente valide ca să convingi pe cineva să adopte spălatul ca lifestyle, nu doar prilej de sărbătorit zilele cu roșu din calendarul creștin-ortodox.
Acest text este pentru cei care nu se uită la TV. Și nu e un top.
Am observat deja de câțiva ani buni că a nu te uita la televizor este super calitate în România, în rândul milenialilor printre care mă aflu și eu. Să povestesc cuiva ce m-am distrat la ultimul episod din Insula Iubirii e ca și cum îi arăt că am chiloții cu dungi maro și urât mirositoare, devin instant o ciudată. Replicile pe care le-am auzit în situații asemănătoare sunt de la „Nu știu ce înseamnă (insert orice emisiune românească)” la „Scuze, eu nu mai am televizor din liceu”.
Așa că, sunt responsabilă să vă aduc la cunoștință informații despre ce se mai întâmplă la TV. De exemplu, reclame.
Nu știu pe câți dintre voi îi preocupă și știți cum o duc cei din SUA cu sănătatea pe pandemie, dar e nasol. Dacă nu ai văzut la știri, poate un John Oliver te-a luminat că cel puțin în vremurile noastre nu prea e treabă să o arzi pe acolo. În 2019, în jur de 30 de milioane de americani erau neasigurați, fără să vorbim de cei subasigurați- adică cu asigurări destul de inutile. De plătit, neasigurat fiind, este totul groaznic de scump și o să vezi că nu exagerez. E foarte grav și pare că va fi pentru mult timp.
Dar nu despre numere vreau eu să povestesc acum, ci despre cum m-am confruntat eu cu sistemul de sănătate din SUA. Chiar dacă întâmplările au fost acum mai bine de 10 ani, când am stat acolo pentru vreo 2 ani, lucrurile par a fi relevante încă și am trei exemple.
Viorica s-a trezit foarte emoționată. Abia dacă a pus geană pe geană la gândul zilei ce va urma. Nu mai putea de nerăbdare și aproape că a sărit din pat. Aproape pentru că fizic efectiv nu are cum, o doare genunchiul drept de ani de zile și oricâte băi de nămol a făcut în concediile luate an de an la Techirghiol, durerea nu a părăsit-o niciodată. Dar azi nu era vreme de dureri, ca tânără pensionară, alături de nu un așa tânăr pensionar soț, Ticu pe numele lui, pregătise o zi de pomină, la care tânjea de luni de zile.
Bine, fie vorba între noi nu mi s-a întâmplat nimic, dar ce am auzit…
Am citit ceva caterincă, atât autohtonă cât și internațională, încât să mă întristez un pic la câtă lipsă de empatie există vis-a-vis de Meghan Markle și decizia ei să o lase mai moale cu regalitatea. Că ce nu-i ajunge, că cine n-ar vrea ca ea, că câte și mai câte! Doamnelor care vă visați prințese, Meghan are the ultimate soacră, never forget (chiar dacă e bunica, Regina e soacră)!
